Bush with cocoa

In general nu e genul meu sa scriu despre ce fac sau sa imi postez intamplari din viata, dar pentru ca acest blog nu a mai mirosit cuvinte noi de ceva timp trebuie sa intervin asa cu ceva mai neobisnuit pentru el.

Daca v-a speriat un pic titlul tin sa precizez (stiind modul in care tindem sa gandim in vremurile noastre) ca nu este vreo experienta exotico-erotica si nici vorba de personaje incapabile sa gandeasca coerent cu toate ca au putere si responsabilitate foarte mare. Deci nu este cu sex si politica, poate o sa atingem un pic celelalte doua: armele (tinand cont de macete) si drogurile (daca ne gandim ca pentru unii ciocolata e ca un drog).

Bush with cocoa este chiar ce am facut eu lunea asta, cand am avut liber de la lucru. Oamenii aici in Gana au sarbatorit centenarul primului presedinte, care (ca si fapt divers) a murit in ’72 in Romania.

Pentru ca in timp ce eram in Coasta de Fildes (cel mai mare producator de cacao din lume, de departe) nu am apucat sa merg pe o plantatie de cacao si sa vad si eu ce inseamna asta, m-am hotarat sa nu plec si din Gana (al doilea producator de cacao din lume, care produce cam jumatate din ce face Coasta de Fildes. Cele 2 tari sunt recunoscute ca dand aproximativ 70% din cacaoa din lume) fara a vedea de unde vine ciocolata.

Asa ca nu am putut refuza, chiar daca a trebuit sa plec la 6.30 de acasa pentru a ajunge la o colega care a aranjat cu proprietarul ei, un nene redevenit taran dupa ce a lucrat prin oras in port, sa ma duca sa vad plantatii de cacao.

Doar dupa ce am ajuns acasa la Gina (colega) si l-am cunoscut pe Mr. Yalley proprietarul casei si cel care urma sa ma duca sa vad plantatiile mi-am dat seama ca « it’s a good day for science ».

Mi-a luat cam jumate de ora cu o masina sa ajung acolo. Este intr-un fel de comuna de langa Takoradi (orasul in care lucrez eu acum). Dupa ce l-am cunoscut pe Mr. Yalley si am constatat ca eu nu prea sunt echipat corespunzator, adica cizme de cauciuc si haine de « scandal » am luat-o la picior spre locul de unde puteam lua un trotro care sa ne duca pana aproape de plantatii.

Daca ar fi sa spui pe ce se bazeaza transportul de calotori in Africa, urban si interurban e clar ca trebuie sa te referi la minibusurile de productie japoneza (cu mici exceptii, a se vedea Senegal) Toyota sau Nissan pe care le intalnesti peste tot si care au in general cel mai bun pret.

Denumirile difera de la tara la tara, in Gana fiind trotro, in Kenya, Tanzania matatu, in Senegal (desi aici sunt Mecedesuri vechi) si in majoritatea tarilor francofone din vest se cheama taxi-brousse, iar in multe altele pur si simplu taxi. (Daca nu v-ati dat seama inca, taxiurile minibus africane sunt o mica pasiune de-a mea si practic am trait prin ele pe cand eram in Etiopia).

Dupa ce Mr. Yalley cumpara ceva de mancare pentru pranz de la o taraba de pe strada ajungem si noi in locul in care sunt trotro-urile si taxiurile. Sarim intr-unul care mergea in directia dorita, asteptam pana masina este supraincarcata si suprapopulata, apoi plecam.

Cativa kilometri mai incolo ne dam si noi jos in dreptul unui satulet care era langa sosea, frumos incadrat in vegetatia tropicala care-l inconjoara. Puzderia de copii care sunt peste tot isi incep showul (tot timpul imi place cum reactioneza copii/puradeii africani cand vad un alb. Unii rad, alti se rusineaza, vorbesc in soapta intre ei, fug, vin sa te atinga, tipa: albul, albul plini de uimire, sau pur si simplu inmarmuresc si toate astea uitandu-se tot timpul la tine).

Mr. Yalley se opreste si vorbeste cu un barbat (pe aici prin sate oamenii nu prea vorbesc engleza, asa ca mai toata ziua voi fi cam absent la ce se vorbeste in jurul meu. Limba Fanti care se vorbeste aici in regiune nu o cunosc deloc si nici nu cred ca mai am timp si vointa sa mai invat cate ceva din ea).

Aflu ca barbatul e fratele lui si ca aici in sat stau mai multi din familia lui Yalley. Mergem pana la o casa, mai stam cateva minute si dupa ce mai fac cunostinta cu cine mai e pe-acolo, barbatii isi iau ce le mai trebuie, bidoane cu apa, etc., macete, cizme de cauciuc (le precizez pt ca mai toti barbatii le aveau, si pentru ca lumea ma tot batea la cap sa am grija la serpi).



Si o luam pe cararuie prin « the bush » (ieiiii, finally mai merg si eu asa prin natura mai sauvage). Dupa vreo 10 minute de mers asa inteleg si eu de ce mai toti au cizme de cauciu, pentru ca mai sunt din loc in loc treceri prin sa le zic asa baltoace. Aici imediat intervine Mr. Yalley, care el stie cum trebuie sa facem, iau eu cizmele lui si trece el asa.

Vai, atat imi trebuie (astia nu ma cunosc si inca ma vad in alb si negru, mai mult alb ca sa fiu sincer).
“- Yes, but actually I know what we’re going to do.”
Si asa am ajuns sa fiu mai aproape de visul meu: descult prin jungla :D (adica nu era chiar jungla, fiind foarte multe plantatii ale oamenilor din sate, dar si plantatiile erau in general de copaci, asa ca merge)



De acolo am stat numai asa descult, prin toate plantatiile de cacao prin care am fost (in marea majoritate a lor apartinand fratilor lui Mr. Yalley), chiar si pe plantatia de portocali/ bananieri plantains/ tot ce mai avea pe-acolo (ananasi, coco ignam) si muuuulte buruieni si arbusti pe care o avea Yalley.




Ca sa ajungem la plantatia lui care era de vreo 5 acri si o parte din ea era defapt padure, am mers asa spre o ora, trecand pe langa plantatii de cacao de unde am luat si gustat pulpa care e pe langa samburii de cacao (din samburi se face ciocolata, dar cand sunt verzi nu sunt buni, trebuie sa stea la uscat foooaarte mult).

Am trecut pe sub multi palmieri si alti copaci de cultura si nu numai, despre care mai primeam si explicatii, prin sate gen 5 case cu oameni relaxati cu care poti comunica numai prin zambete, « these are my friends » ca sa-l citez pe Mr. Yalley.




Ajunsi pe domeniul lui, am facut un mic recensamant si apoi am trecut frumos la treaba, cu toata stupoarea gazdei mele si dupa ce i-am cerut o maceta pe care mi-a ascutit-o pe loc ne-am apucat de cosit. Ma rog, un fel de cosit. Aici in Africa oamenii cosesc cu maceta :D (bine si la ce era pe-acolo nici nu prea era alta solutie).




Nu e usor sa lucrezi asa, dar bine m-am mai simtit printre toate micile vietati. Furnici uriase (care intepa cam tare, auch), paianjeni, melci gigant, gramada de alte insecte, fluturi, serpi nu am prea intalnit (mai bine ca si asa am calcat pe diverse lucruri).

Dupa munca am devorat ce luase de mancare, si cateva portocale productie proprie (very niiice) si dupa inca ceva munca (fara cam mult spor din partea mea) am plecat sa imi mai arate din locuri si intr-un final spre sat.

Stand in trotro la intoarcere alaturi de ceilalti 20 de oameni + de la trestie de zahar, plantains la porumb si unul parca avea o tufa in brate, toate intr-o masina de teoretic 8+1 ma gandeam ca asta e unul din locurile mele preferate …(bine acum trebuie sa stau un pic sa meditez daca eu sunt in regula).