Posts
Mexic – scrisoare de sub sombrero
4 hours ago
Saturday, April 3, 2010
Saturday, March 13, 2010
After all
There comes a time in life when you have to let go of all the pointless drama and the people who create it and surround yourself with people who make you laugh so hard that you forget the bad and focus solely on the good.
After all, life is too short to be anything but happy!
After all, life is too short to be anything but happy!
Friday, February 12, 2010
Wednesday, January 27, 2010
Rezolutii din trecut pentru viitor
Nu sunt genul care sa insiste prea mult pe lucrurile trecute, dar pentru ca nu am ajuns sa scriu despre asta (de fapt nici nu m-am gandit sa scriu) o sa expun o mica intamplare de anul trecut.
Anul trecut = candva prin decembrie sau poate noiembrie 2009
Era mai pe seara si noi ne gandeam sa mergem sa vedem un film pe la universitate unde se proiecteaza in anumite seri tot felul de filme.
Dar inainte de a merge am spus sa iesim cu niste prieteni prin oras for some drinks si poate ca mai si convingem pe careva sa vina cu noi.
Prietenii s-au dovedit a fi pana la urma doar prietene (foarte faine de altfel) si foarte prinse cu probleme diverse de la munca, la munca si poate cum ar fi daca as avea probleme la munca.
Oricum a devenit un mediu propice sa incepem cu ce fain ar fi...
Si daca incepi cu ce fain ar fi..., inevitabil ajungi la: sa mergem acolo si sa vedem...
Pai cam atat mi-a trebuit pentru a propune un ultimate life learning journey, pe care l-am creat din mers, dar care a inceput sa prinda contur in mintea mea.
Nota/Disclaimer: Este prezentat traseul in sine, din cauza duratei acestei calatorii (un numar nedefinit de ani). Si datorita faptului ca nu este o calatorie in genul excursiilor ci mai degraba o viata in miscare, nu vor fi detaliate modul in care iti petreci timpul, scopurile si modalitatile de supraviatuire & finantare.
Asta si pentru ca ar insemna sa mai scriu n posturi (care nici nu ar fi prea relevante tinand cont ca totul se petrece din mers, la fata locului).
A inceput de la un debate de unde ar fi fain de mers si sa fie usor de ajuns. Asa pentru a ne relaxa si ca sa mai exploram lucruri noi.
Dupa cateva minute cu dezbatere se ajunge la Barcelona. Pai este cursa cheap direct de aici (cred), e ok, prin primavara cand se preconiza(zeaza :D) calatoria este vreme frumoasa, etc., etc.
Apoi a iesit si varianta ca daca suntem pe-acolo de ce nu ar fi frumos sa mergem pe coasta in jos pana in Granada, ce acolo nu-i fain?
Si daca suntem acolo mergem si luam feribotul pana in Maroc. Unde ne dam seama ca "it's more to it" asa ca nu ne oprim dupa Fez si Casablanca (because "I think this is the beginning of a beautiful friendship"). Astfel exploram Marakeshul si dam o tura prin muntii din regiune de pe care descoperim mirosul, sunetul si chemarea desertului.
Dupa o incursiune prin sud gasim o caravana de tarqi (tuaregi) alaturi de care ne incepem micul drum prin marele desert.
Din Maroc trecem printre dune prin sudul Algeriei de unde nu putem rata legendarul oras Timbunktu din Mali.
Nu parasim desertul inca, din Timbunktu mergem la Agadez in Niger, apoi trecem in Tchad (Ciad) chiar pe malul lacul si ne oprim in capitala N'djamena.
Urmeaza Camerunul, pentru a ne trage sufletul (prietenii stiu de ce). Incepem cu N'gaoundere, stam ceva timp prin regiunea Bamenda, Douala si Yaounde.
De aici mergem in RCA (Republica Centrafricana) la Bangui ultimul popas inainte de a ajunge in DRC (Republica Democratica Congo).
Mai exact in nordul DRC, adica in the heart of Africa. In jungla Africana, in locuri unde inca mai este cum citeam in carti. Trec peste ce am putea face aici si cum ar fi, chiar si peste faptul ca este teritoiu ebola (adica pe aici mai izbucneste asa o data la cativa ani... buni).
Parasim zona traversand intreg DRC de la nord la sud mergand in amonte pe fluviul Congo. De la Lisala (locul de imbarcare pe fluviu) pana pe lacul Mweru unde trecem in Zambia.
Cutreieram Zambia si trecem putin si in Zimbabwe pe la Vicoria Falls, dupa care ne adancim prin Kalahari in Botswana.
Din Gaborone Botswana o luam spre Johannesburg (pt ca prea multa lume vrea sa vada neaparat Africa de Sud).
Jo'burg - Cape Town se parcurge cu trenul.
Din Capul bunei sperante se face o schimbare de continent, ajungand cu avionul la Montevideo in Uruguay.
Buenos Aires e aproape asa ca un pic de tango in capitala Argentinei nu poate fi refuzat.
Drumul continua spre sudul Argentinei prin pampas pana la El Calafate unde mergem sa vedem ghetarii, o tura prin tara de foc nu e exclusa.
Revenim in nord chiar pe langa granita Chiliana pe care o trecem undeva in dreptul in dreptul lui Osornol de unde parcurgem tot statul Chile pana la granita cu Bolivia.
In Bolivia nu mai are sens sa spun ce lucruri sunt de vazut, oricum continuam cu Peru. Adica traversam tara pe toata coasta ei pana ajungem in Ecuador.
Dupa ce vedem cum e sa traiesti in cea de-a doua capitala din lume ca inaltime (altitudine 2800m): Quito, mergem pana pe litoral.
Aici ne imbarcam pe un vapor (sau ceva ambarcatiune) si via Canalul Panama mergem pana in Jamaica.
Distanta pana in estul Cubei este prea mica pt a nu o parcurge, iar dupa ce traversam Isla de la revolucion ne imbarcam pt Costa Rica.
De pe coasta de nord mergem pana pe coasta de sud a Coasta Ricai iar aici se achizitioneaza/ imprumuta neconditionat/ sustrage (fura) asta doar in caz de urgenta majora, o ambarcatiune tip iaht de lemn cu vele, dar care are si ceva motor si care poate gazdui 5-6 persoane.
Astfel incepem "pierduti prin Pacific". Adica, se navigheaza aprope la intamplare prin pacific, dar ca si directie generala inspre vest cu opriri prin diferite insule din oceania.
Spre exemplu se incepe cu Isulele Galapagos -> Isulele Kiribati -> Nauru -> Palau -> prin Filipine -> partea de est a Malaeziei -> final in sudul Vietnamului. Aici se adauga si insulele nelocuite sau foarte mici care nu sunt trecute pe hartile generale.
Siamul un alt vis de-al meu: Vietnamul de la sud la nord, trecere in Laos, iesim prin sud in Cambogia de unde plecam pana in Bangkok, Tailanda.
Din Tailanda aterizam in Sri Lanka de unde este un singur pas pana in India (chiar in sudul ei).
India trebuie batuta in zig-zag, puricata si traita (eu chiar crad ca merita).
Precizez ca undeva in India (mai la inceputul sederii acolo sau pe la sfarsitul ei, asta depinde de situatie) se face rost de niste frumoase motociclete Royal Enfield (sau altele) made in India pe care se va termina calatoria.
Adica mers cu motocicletele din India prin Pakistan, Iran, Turcia, Bulgaria, Romania.
Mda...
Cam asta se intampla daca ma pun sa cuget la calatorii.
Tin sa precizez ca unele parti (ex. sailingul prin Pacific din insula in insula) nu l-am mentionat in acea seara.
Acum dupa ce am relatat asa un pic acest life learning journey propun ca cei care sunt un cat de cat interesati sau isi permit sa cugete spre astfel de experiente, sa dezvolte un pic calatoria si sa isi aleaga 2-3 tari mentionate despre care sa ne scrie de ce ar vrea sa mearga acolo.
Printr-un comment, mail, post sau cum vreti voi.
Pana data viitoare: Bon voyage
PS: si propun sa incepeti sa strangeti resurse financiare, psihice, de curaj, de nebunie for your life journey.
Anul trecut = candva prin decembrie sau poate noiembrie 2009
Era mai pe seara si noi ne gandeam sa mergem sa vedem un film pe la universitate unde se proiecteaza in anumite seri tot felul de filme.
Dar inainte de a merge am spus sa iesim cu niste prieteni prin oras for some drinks si poate ca mai si convingem pe careva sa vina cu noi.
Prietenii s-au dovedit a fi pana la urma doar prietene (foarte faine de altfel) si foarte prinse cu probleme diverse de la munca, la munca si poate cum ar fi daca as avea probleme la munca.
Oricum a devenit un mediu propice sa incepem cu ce fain ar fi...
Si daca incepi cu ce fain ar fi..., inevitabil ajungi la: sa mergem acolo si sa vedem...
Pai cam atat mi-a trebuit pentru a propune un ultimate life learning journey, pe care l-am creat din mers, dar care a inceput sa prinda contur in mintea mea.
Nota/Disclaimer: Este prezentat traseul in sine, din cauza duratei acestei calatorii (un numar nedefinit de ani). Si datorita faptului ca nu este o calatorie in genul excursiilor ci mai degraba o viata in miscare, nu vor fi detaliate modul in care iti petreci timpul, scopurile si modalitatile de supraviatuire & finantare.
Asta si pentru ca ar insemna sa mai scriu n posturi (care nici nu ar fi prea relevante tinand cont ca totul se petrece din mers, la fata locului).
A inceput de la un debate de unde ar fi fain de mers si sa fie usor de ajuns. Asa pentru a ne relaxa si ca sa mai exploram lucruri noi.
Dupa cateva minute cu dezbatere se ajunge la Barcelona. Pai este cursa cheap direct de aici (cred), e ok, prin primavara cand se preconiza(zeaza :D) calatoria este vreme frumoasa, etc., etc.
Apoi a iesit si varianta ca daca suntem pe-acolo de ce nu ar fi frumos sa mergem pe coasta in jos pana in Granada, ce acolo nu-i fain?
Si daca suntem acolo mergem si luam feribotul pana in Maroc. Unde ne dam seama ca "it's more to it" asa ca nu ne oprim dupa Fez si Casablanca (because "I think this is the beginning of a beautiful friendship"). Astfel exploram Marakeshul si dam o tura prin muntii din regiune de pe care descoperim mirosul, sunetul si chemarea desertului.
Dupa o incursiune prin sud gasim o caravana de tarqi (tuaregi) alaturi de care ne incepem micul drum prin marele desert.
Din Maroc trecem printre dune prin sudul Algeriei de unde nu putem rata legendarul oras Timbunktu din Mali.
Nu parasim desertul inca, din Timbunktu mergem la Agadez in Niger, apoi trecem in Tchad (Ciad) chiar pe malul lacul si ne oprim in capitala N'djamena.
Urmeaza Camerunul, pentru a ne trage sufletul (prietenii stiu de ce). Incepem cu N'gaoundere, stam ceva timp prin regiunea Bamenda, Douala si Yaounde.
De aici mergem in RCA (Republica Centrafricana) la Bangui ultimul popas inainte de a ajunge in DRC (Republica Democratica Congo).
Mai exact in nordul DRC, adica in the heart of Africa. In jungla Africana, in locuri unde inca mai este cum citeam in carti. Trec peste ce am putea face aici si cum ar fi, chiar si peste faptul ca este teritoiu ebola (adica pe aici mai izbucneste asa o data la cativa ani... buni).
Parasim zona traversand intreg DRC de la nord la sud mergand in amonte pe fluviul Congo. De la Lisala (locul de imbarcare pe fluviu) pana pe lacul Mweru unde trecem in Zambia.
Cutreieram Zambia si trecem putin si in Zimbabwe pe la Vicoria Falls, dupa care ne adancim prin Kalahari in Botswana.
Din Gaborone Botswana o luam spre Johannesburg (pt ca prea multa lume vrea sa vada neaparat Africa de Sud).
Jo'burg - Cape Town se parcurge cu trenul.
Din Capul bunei sperante se face o schimbare de continent, ajungand cu avionul la Montevideo in Uruguay.
Buenos Aires e aproape asa ca un pic de tango in capitala Argentinei nu poate fi refuzat.
Drumul continua spre sudul Argentinei prin pampas pana la El Calafate unde mergem sa vedem ghetarii, o tura prin tara de foc nu e exclusa.
Revenim in nord chiar pe langa granita Chiliana pe care o trecem undeva in dreptul in dreptul lui Osornol de unde parcurgem tot statul Chile pana la granita cu Bolivia.
In Bolivia nu mai are sens sa spun ce lucruri sunt de vazut, oricum continuam cu Peru. Adica traversam tara pe toata coasta ei pana ajungem in Ecuador.
Dupa ce vedem cum e sa traiesti in cea de-a doua capitala din lume ca inaltime (altitudine 2800m): Quito, mergem pana pe litoral.
Aici ne imbarcam pe un vapor (sau ceva ambarcatiune) si via Canalul Panama mergem pana in Jamaica.
Distanta pana in estul Cubei este prea mica pt a nu o parcurge, iar dupa ce traversam Isla de la revolucion ne imbarcam pt Costa Rica.
De pe coasta de nord mergem pana pe coasta de sud a Coasta Ricai iar aici se achizitioneaza/ imprumuta neconditionat/ sustrage (fura) asta doar in caz de urgenta majora, o ambarcatiune tip iaht de lemn cu vele, dar care are si ceva motor si care poate gazdui 5-6 persoane.
Astfel incepem "pierduti prin Pacific". Adica, se navigheaza aprope la intamplare prin pacific, dar ca si directie generala inspre vest cu opriri prin diferite insule din oceania.
Spre exemplu se incepe cu Isulele Galapagos -> Isulele Kiribati -> Nauru -> Palau -> prin Filipine -> partea de est a Malaeziei -> final in sudul Vietnamului. Aici se adauga si insulele nelocuite sau foarte mici care nu sunt trecute pe hartile generale.
Siamul un alt vis de-al meu: Vietnamul de la sud la nord, trecere in Laos, iesim prin sud in Cambogia de unde plecam pana in Bangkok, Tailanda.
Din Tailanda aterizam in Sri Lanka de unde este un singur pas pana in India (chiar in sudul ei).
India trebuie batuta in zig-zag, puricata si traita (eu chiar crad ca merita).
Precizez ca undeva in India (mai la inceputul sederii acolo sau pe la sfarsitul ei, asta depinde de situatie) se face rost de niste frumoase motociclete Royal Enfield (sau altele) made in India pe care se va termina calatoria.
Adica mers cu motocicletele din India prin Pakistan, Iran, Turcia, Bulgaria, Romania.
Mda...
Cam asta se intampla daca ma pun sa cuget la calatorii.
Tin sa precizez ca unele parti (ex. sailingul prin Pacific din insula in insula) nu l-am mentionat in acea seara.
Acum dupa ce am relatat asa un pic acest life learning journey propun ca cei care sunt un cat de cat interesati sau isi permit sa cugete spre astfel de experiente, sa dezvolte un pic calatoria si sa isi aleaga 2-3 tari mentionate despre care sa ne scrie de ce ar vrea sa mearga acolo.
Printr-un comment, mail, post sau cum vreti voi.
Pana data viitoare: Bon voyage
PS: si propun sa incepeti sa strangeti resurse financiare, psihice, de curaj, de nebunie for your life journey.
Wednesday, January 6, 2010
Friday, December 11, 2009
??????
Am fost sa donam sange si desi nu am fost foarte multi,a fost foarte bine si ne-am simtit fain cat ne-am asteptat fiecare randul. Dar nu despre asta vroiam sa povestesc ci despre oamenii peste care am dat acolo!
E ciudat cum unii oameni ofera gratuit rautati si nu inteleg de ce!Intrebarea asta mi-am pus-o toata ziua:
De ce sa te porti urat cu un om care nu ti-a facut nimic? Si de ce atat de gratuit?
Asteptam sa se faca toate formalitatile necesare si tantiile de acolo erau foarte tensionate, se crizau si urlau fara ca nimeni sa zica nimic ca apoi sa ajungi in dreptul lor sa le oferi un multumesc si un zambet si totul sa se schimbe total!
Chiar tanti care facea testele de grupa sanguina si pentru anemie cand a trecut pe langa noi in timp ce noi eram la rand cu verificatul buletinelor si facutul formularelor,a inceput sa se ratoiasca ca de ce e asa multa lume vineri la ora 8 dimineata ca ea nu mai face nici un test! Ca apoi cand am ajuns la ea inauntru si am inceput sa zambesc sa ma ia cu " si,Flaviuta esti anemica?" pe un ton cat se poate de simpatic!
Si ma gandeam de ce oare e asa greu sa ne purtam frumos cu oamenii din jurul nostru chiar daca nu ne ofera nimic in schimb,nici macar un zambet?
Apoi, alta problema erau oamenii care asteptau ca si noi sa li se ia sange!
Fara ca noi sa fi stiut/anuntat a aparut televiziunea sa faca un reportaj despre oamenii PLAI care doneaza sange(super dragut)! Si normal ca aveau nevoie de interviu si de filmari de pe acolo!Na si atunci a inceput problema!Cand au vazut cameramanul toti au sarit de cur in sus sa nu fie filmati, desi nimeni nu avea treaba cu ei! Ceea ce m-a socat a fost o tanti care zicea ca ea nu vrea sa fie filmata,ca nu vrea sa o vada lumea la televizor si sa zica "ce saraca e asta,a ajuns sa doneze sange"!
De cand e o rusine sa donezi sange? Eu cred ca e un lucru extrem de bun si care ar trebui sa ne faca sa ne simtim super bine!
Si da e trist sa fi asa sarac incat sa ajungi sa donezi sange din 2 in 2 luni pentru niste amarate de bonuri, dar nu e un motiv de rusine!
Asa ca am ramas cu un gust amar dupa fazele astea,dar m-am simtit si mega implinita fiindca probabil am ajutat un om prin fapta mea!
E ciudat cum unii oameni ofera gratuit rautati si nu inteleg de ce!Intrebarea asta mi-am pus-o toata ziua:
De ce sa te porti urat cu un om care nu ti-a facut nimic? Si de ce atat de gratuit?
Asteptam sa se faca toate formalitatile necesare si tantiile de acolo erau foarte tensionate, se crizau si urlau fara ca nimeni sa zica nimic ca apoi sa ajungi in dreptul lor sa le oferi un multumesc si un zambet si totul sa se schimbe total!
Chiar tanti care facea testele de grupa sanguina si pentru anemie cand a trecut pe langa noi in timp ce noi eram la rand cu verificatul buletinelor si facutul formularelor,a inceput sa se ratoiasca ca de ce e asa multa lume vineri la ora 8 dimineata ca ea nu mai face nici un test! Ca apoi cand am ajuns la ea inauntru si am inceput sa zambesc sa ma ia cu " si,Flaviuta esti anemica?" pe un ton cat se poate de simpatic!
Si ma gandeam de ce oare e asa greu sa ne purtam frumos cu oamenii din jurul nostru chiar daca nu ne ofera nimic in schimb,nici macar un zambet?
Apoi, alta problema erau oamenii care asteptau ca si noi sa li se ia sange!
Fara ca noi sa fi stiut/anuntat a aparut televiziunea sa faca un reportaj despre oamenii PLAI care doneaza sange(super dragut)! Si normal ca aveau nevoie de interviu si de filmari de pe acolo!Na si atunci a inceput problema!Cand au vazut cameramanul toti au sarit de cur in sus sa nu fie filmati, desi nimeni nu avea treaba cu ei! Ceea ce m-a socat a fost o tanti care zicea ca ea nu vrea sa fie filmata,ca nu vrea sa o vada lumea la televizor si sa zica "ce saraca e asta,a ajuns sa doneze sange"!
De cand e o rusine sa donezi sange? Eu cred ca e un lucru extrem de bun si care ar trebui sa ne faca sa ne simtim super bine!
Si da e trist sa fi asa sarac incat sa ajungi sa donezi sange din 2 in 2 luni pentru niste amarate de bonuri, dar nu e un motiv de rusine!
Asa ca am ramas cu un gust amar dupa fazele astea,dar m-am simtit si mega implinita fiindca probabil am ajutat un om prin fapta mea!
Monday, December 7, 2009
Hai si tu!
Echipa PLAI s-a gandit ca ar fi dragut inainte de sarbatori sa organizeze o campanie de donare de sange!
Tu ce spui? Vii cu noi?
Criza de sânge este, după cum ştim, numai una dintre problemele din spitalele româneşti. Dar este o problemă la rezolvarea căreia putem ajuta. Cu numai maxim 15 minute din timpul nostru şi 450 ml de sânge – cantitate care se reface: ca volum în câteva ore, celular în 2 săptămâni.
Vineri, 11 decembrie, voluntarii PLAI donează sânge. Hai cu noi! Dacă de mult v-aţi gândit ce frumos ar fi să mergeţi odată să donaţi sânge, dar ori aţi tot amânat ori vă era peste mână să nergeţi singuri, veniţi cu noi! Chemaţi prieteni, rude, vecini, cunoscuţi şi haideţi să donăm sânge!
Mobilizarea se întâmplă în faţa Centrul de Recoltare şi Transfuzie din Timişoara (Str. Martir Marius Ciopec, nr. 1) vineri, 11 decembrie, de la ora 8:00 dimineaţa. Să aveţi buletinul/cartea de identitate la voi!
Poţi dona dacă: ai vârsta cuprinsă între 18-60 ani; greutate 58-100 kg la femei şi 60-110 kg la bărbaţi; tensiune arterială sistolică între 110 şi 180 mmH; nu ai suferit în ultimele luni intervenţii chirurgicale; femeile să nu fie: însărcinate, în perioada de lăuzie, în perioada menstruală; să nu fi consumat grăsimi sau băuturi alcoolice cu cel puţin 24 de ore înaintea donării; să nu ai/să nu fi avut urmatoarele boli: hepatită (de orice tip), TBC, sifilis, malarie, epilepsie, bruceloză, ulcer, diabet zaharat, boli de inimă, boli de piele, miopie peste (-) 6 dioptrii. Dimineaţa, înainte de recoltare, poţi bea o cană cu ceai sau cafea, un mic dejun puţin consistent, legume, fructe; fără proteine, grăsimi (lapte, unt, carne, etc) şi nu fuma înainte şi după donare cu o oră.
Ne vedem vineri dimineaţă!
Subscribe to:
Posts (Atom)
